Noise and Kisses

Nu dețin nici un personaj și nu fac profit de pe urma lor .

Capitolul I


- Fix din Tokyo a trebuit să ne mutăm în portul ăsta ? spuse iritat Hikaru.
- Calmează-te . De ce e o așa mare tragedie că ne-am mutat dintr-un orășel mare într-unul mai mic ?? țipase Hirùko-chan enervată.
- Vom merge la o școală plictisitoare cu oameni plictisitori și simpli . Nu va fi distractiv deloc .
- Nu ai de unde să știi . Ai mai fost cumva pe aici ? Nici nu cunoști oamenii .
- Și ce ? Tu îi cunoști ?
- Nu , dar prea îți dai cu presupusul . Iar judeci cărțile după copertă .
- Lasă Hirù . Că orice i-ai zice , tot nu vrea să înțeleagă , spuse amuzată Dei-chan.
- Vorbești cumva de mine ?
- Nu poți judeca singur ?
- Frate , terminați o dată . Câți ani aveți ? 3 ?
- Tamaki , tu nu poți fi tăcut nici măcar o clipă ? spuse enervată la culme , Hirùko-chan. Mereu trăncănești ca o moară stricată.
- Ba poate fi tăcut . Atunci când doarme cu ursulețul lui prețios , îl făcu de râs Dei-chan.
- Dei , ai spus că asta va rămâne între noi .
- Da , dar pot spune că voi muta munții din loc , și să nu o fac , corect ?
- Ai câștigat de data asta , surioară .
”Eram în taxi. Eu cu Dei-chan , Tamaki-kun , și deșteptul de Hikaru. Kaoru a preferat să meargă cu părinții . Probabil știa ce se va întâmpla . Era destul de obosit când s-a urcat în mașină .
Azi e ultima zi de vacanță . Ultima zi de distracții . În care noi abia ajungem în Osaka , și nici nu avem haine noi de școală . Cel puțin mie îmi trebuie , și știu sigur că și Dei-chan crede la fel . Vom despacheta totul repede , iar apoi ne vom lua zborul la cel mai apropiat magazin . Asta , dacă-l găsim ...”
- Super ! Am ajuns . Hai , dați-vă jos din mașină să despachetăm, spuse fericit Tamaki , dar totodată și entuziasmat .
- Stăm aici să-i așteptăm pe părinți ? întrebase cu o urmă de sarcasm Hirùko .
- Evident , ce întrebare proastă.
- Tăntălăule ! Era o întrebare retorică . Știu și eu ca aici vom sta !
- Da sigur . Frate , unde e Kaoru când ai nevoie de el ?
- În mașină cu părinții . Era obosit când s-a urcat-
- Știu . Și asta a fost o întrebare retorică . N-ai minte ?
- Dispari fraiere !
- Terminați , copii mici , spuse nervos Tamaki .
”Pff , trebuie să despachetăm toate cutiile ăstea din mașină . La naiba mai ajungem noi , în ritmul ăsta.”
- Dei-chan, hai să descărcăm totul , să ne grăbim . Trebuie să ajungem și la câteva magazine .
- Oh , cumpărați haine noi pentru școală ? Ce drăguț , spuse mama fraților Tamaki-kun și Dei-chan .
- Mamă , unde-i Kaoru ? Hikaru nu le mai suportă pe Dei și Hirùko .
- Dă jos cutiile din și de pe mașină , împreună cu tatăl tău și al lui .
- Perfect , spuse încrezătoare Hirùko.
”Am ajuns în noul apartament lângă marginea drumului . E puțin cam departe de casă . Iar lângă noi sunt portul și plaja . Nu e mai frumos decât Tokyo , asta e clar . O iau lângă mine pe Hirù, și o rog să despachetăm totul rapid . Poate până se înserează avem timp de tot . E 14:26. E de acord cu mine , evident . Când vine vorba de cumpărături , nimic nu ne mai poate sta în cale .”
- Dei-chan ! Am auzit că mergi la cumpărături .
- Păi da . Merg . De ce ?
- Vroiam să vin și eu , să fiu sigură că nu-ți cumperi prostii .
- Mamăăăăăăă . Termină , îmi cumpăr doar ce e necesar .
- Bine atunci . Hai și ajută-mă să despachetez cutiile cu bibelouri , căni , farfurii , tacâmuri etc .
- Acum .
”De plictiseala ar înceta să mă bântuie , perfect ar fi prea puțin spus . Oare ce voi face azi ? Voi aranja toate lucrurile la locul lor ?”
PESTE DOUĂ ORE
”16:32. Am terminat 7 dintre cutii . Mai sunt 5 . De restul se ocupa gemenii și Tamaki . Și părinții , mă rog .”
- Mamă , eu plec cu Hirù-chan la cumpărături . Tu ai mai fost prin orașul ăsta , unde e complexul comercial ? (mall)
- Mergi pe drumul din fața casei până ajungi la autostrada . Chiar după ce ieși de pe strada asta , e o stație . Iei autobuzul 28 , și te lasă cu două străzi înaintea mall-ului . Apoi mergi pe trotuar și vei vedea o clădire mare gri pe care scrie ”Okasa Center”. Vă dau 30 de yeni . Cred că vă ajunge . Dar cumpărați-vă doar ce vă trebuie . În oraș mâncați mâine .
- Da mamă. Mulțumim. Paa! Paa tati , pa gemeni și Tamaki !
- Bună ziua doamnă și domnule Suou , pa Tamaki-kun , pa Kaoru si Hikaru !
- Paa! spuse exclamând doamna Suou .
- Pa fetelor , spuse în grabă domnul Suou .
- Pa! spuseră băieții în cor.
”În timp ce ne aventuram pe stradă , mă întrebam cum vor fi colegii cei noi , și dacă ne vom integra . Dacă vor fi băieți drăguți , sau fete de treabă . Dacă toți ne vor urî pentru că suntem din Tokyo ? Ne vor crede bogate și snoabe , pentru că în Tokyo sunt aproape toate distracțiile .
Mergeam liniștite pe trotuar , ignorând mașinuțele cu șoferi perverși ce ne claxonau ; așa de îngândurate ... amândouă . Ne temeam de ce ne va aștepta în noua clasă/școală . Oare ce diriginte vom avea ? Vom avea prieteni ? Oare sunt c**ve ? Dar băieți care sunt cu fete doar pentru a-și satisface plăcerile . De-ar fi totul perfect , ar fi ireal. Aștept cu nerăbdare ziua de mâine . Și stiu ca și Dei-chan crede la fel.”
- Hirùko-chan ! Am ajuns . Ce frumos este mall-ul . Și așa de mare . Cu o grămadă de standuri . E aproape ca în Tokyo . Aș vrea să cumpărăm tot magazinul.
”Nu i-am prea răspuns . Am spus un amărât de *aha* . Mă tot gândeam la următoarea zi . Aveam emoții . Cum ai atunci când ești cu persoana iubită , sau când ești pe scenă , sau atunci când .. Nu știu . Aveam emoții , fluturași în stomac . Ca emoțiile primei iubiri . Emoțiile că va veni ploaia și trebuie să stai ascuns/ă sau să intri în casă . N-aș vrea să mă repet , dar am emoții .”
- Hirùko-chan ! Nu ești atentă deloc . Uite un stand de parfumuri , hai să încercăm .
- Dei-chan , aici parfumurile sunt 15 yeni , și avem doar 30 , ai uitat ? Trebuie să ne luăm haine . În oraș ieșim mâine . Chiar ai uitat ce a zis mama ta ?
- Nu am uitat , doar că ... Sunt atâtea lucruri tentante , încât .. ți-am spus . Îmi vine să cumpăr tot mall-ul . Ce mă fac ? Sunt oare o-
- Obsedată de cumpărături ? Ah , nu . Ești doar îndrăgostită de lucrurile frumoase și adorabile . E ceva normal pentru o fată , dar pentru o fată care are mai mult de 15 yeni .
- Dar avem 30 .
- Da , dar 15 mie și 15 ție .
- Of. Hirùùùùùù . Vreau tot ce e în magazinul ăsta . Mâine vin cu mama să-mi cumpere .
- Eu cred că o să ieșim cu colegii .
- Mă dezamăgești . Nu-mi doresc decât să-
- Știu . Cumperi tot mall-ul . Hei , uite un magazinaș acolo . Au haine drăguțe de școală . Să vedem.
”Mi-am ales cinci cămăși cu 5 yeni , 5 fuste în carouri pe roșu , albastru , portocaliu , negru și un fel de verzui cu 3 yeni , 2 cravate cu 1 yen , și pantofi și șosete lungi am . Și cred că are și Dei-chan. Ea încă se holbează la haine . Nu se poate decide .”

http://sweet-flippy.deviantart.com/#/d4sg8y9 - Tata Hikaru/Hirùko/Kaoru
http://sweet-flippy.deviantart.com/#/d4sgach - Mama Hikaru/Hirùko/Kaoru
http://sweet-flippy.deviantart.com/#/d4sg9qf - Hikaru & Kaoru
http://sweet-flippy.deviantart.com/#/d4sgage - Hirùko
http://sweet-flippy.deviantart.com/#/d4sga4v - Tata Dei/Tamaki
http://sweet-flippy.deviantart.com/#/d4sga0q - Mama Dei/Tamaki
http://sweet-flippy.deviantart.com/#/d4sg9h1 - Tamaki
http://sweet-flippy.deviantart.com/#/d4sgani - Dei

Următorul capitol îl voi pune marți - 13.03.2012 - dacă am comentarii . Vă pup , sper să vă placă ! :*

Capitolul II


*Încă o oră până la prima zi de școală...*-spun toți morți de somn.(23:00)
- Tamakiiiiiiiii! Ai vrea să ieși mai repede din baie? Mai sunt și alții care trebuie să facă duș! Țipă Dei-chan la fratele ei.
- Încă puțin,încă puțin!(23:08)
.................
- Toți : TAMAKIII!!!(23:40)
- Ies acuma!!!
- În sfârșit! credeam că a adormit în cadă.. adaugă Hirù somnoroasă.
- Hahaa, nu, n-am adormit !
Noaptea trecu fulgerător de repede... deja era 6:30.
- Aah, sonerie tâmpită! De ce ? De ceee? Mai vreau să dorm!! Exclamă Hikaru nervos.
- Trezirea , toată lumea ! strigă tatăl lui Hirùko.
- „Haide!! Haide! Sărută-mă! Chika-chan! , te rog!!! Te rog dulce cu cireașă în vârf! ”
BUFF!
- Dei-chan ! Vino repede!! Tamaki-kun tocmai a căzut din pat, strigă Hirù amuzată la culme .
- Aaaarrh , de ce?? Tocmai visasem ceva extraordiar!
- Daa,erai așa amuzant! L-ai menționat și pe Chika-chan în timp ce visai, spuse Hirùko-chan râzând.
- Haideți mai repede!! Veți întârzia la școală dacă nu vă grăbiți! Strigă doamna Kouichi.
Ajunși la liceu , doamna directoare i-a condus până în clasele unde vor fi stabiliți. Kaoru , Hikaru și cu Tamaki –clasa a XI a clasa 3, iar Dei si Hirùko - clasa a X a clasa 1.
”Te rog Doamne să avem colegi faini , băieți drăguți , și fără fără c**ve . Te rog mult mult mult.”
- Hirù, iar te rogi ? Haide , o să avem colegi faini .
- Dar de unde poți știi ?
- Nu începe cu întrebările . E de ajuns doar să crezi.
- Dar-
- Fără dar . Acum , închide ochii , și pășește înainte , spuse Dei-chan plină de încredere , de parcă totul ar fi mers super .
Clasa – teritoriul necunoscut pentru cele două fete. Directoarea intră în clasă și le anunță sosirea , lăsând restul în treaba dirigintelui .
- Elevi , acestea sunt noile voastre colege . Kakashi , te ocupi tu de restul.
- Da doamnă Tsunade .
”Doamne , cum se uită ăștia la noi . Suntem venite de pe altă planetă sau suntem îmbrăcate prea fain ? Dei-chan de ce naiba zâmbește ? Eu mă cred într-o încurcătură.”
- Deci ele sunt Hirùko Kouichi și Dei Suou. Să fiți drăguți cu ele, nu cum sunteți deobicei.
”Sfântă cireașă de pe tort , nu ca deobicei ? Am nimerit într-o clasă de tâmpiți ? Poate fi mai rău?”
- Nu te îngrijora , Hirù. Totul va fi bine, șoptise Dei-chan.
- Tu ... e-ești telepatică , sau ce ?
- Așezați-vă în a 3-a bancă de pe rândul din mijloc . E cea care vă așteaptă .
- Da , mulțumim , spuse Dei-chan în timp ce Hirùko-chan era amuțită , cu ochii mari și obrajii roșii .
Ora de română s-a dus așa de repede , cu toți ochii aceia ațintiți asupra noilor venite .
- Și de unde veniți ? întrebase Guren, o mică fraieră din clasă .
- Păi .. Din Tokyo , spuse Hirùko .
- Și cum e acolo ? E frumos ?
- Nu ai fost niciodată în capitală ?
- Hei , voi două ! strigase Fuuka , fata cu fusta cu două degete mai jos de fund și cămașa descheiată încât să i se vadă sânii , care sunt oricum micuți .
- Da ? Ce e ? întrebase cu un zâmbet aiurit Dei-chan.
- Veniți !
- Bine .
- Cum vă cheamă ?
- Ești surdă ? A zis dirigul mai devreme.
- Nu mă fă surdă , păpușico , dacă nu vrei să ai probleme .
- Ce probleme să am , mă ?!
- Vorbește frumos !
- Obligă-mă !
Guren o trase de mânecă pe Dei și-i șoptise să aibă grijă cu Fuuka și Karin , pentru că ele sunt bătăușe .
- Și crezi că mă las mai prejos decât asta ?? Și eu pot să dau la fel de bine .
- Bine... să nu-mi spuneți că nu v-am avertizat...
- Stai calmă.
- Și cum astăzi este prima zi de școală, nu se fac prea multe ore, de fapt doar două de română cu Kakashi-sensei , iar după aceea , ni se vor prezenta și ceilalți profesori, spuse căscând un băiat cu părul scurt și brunet.
- Serios?
- Da. Apropo, eu sunt Tobi , încântat!
- Noi suntem Dei și Hirùko, dar știai deja.
- Da, veniți din Tokyo, așa-i?
- Mmda , spuse Dei-chan plictisită de aceleași întrebări puse de majoritatea colegilor...
Tocmai se sunase , după câteva minute intră și Kakashi-sensei în clasă.
- Ar fi cazul să vă dau orarele acum până nu uit...spuse sensei rânjind ciudat în fața noastră .
- Apropo, domnu’ Shikamaru , deja din prima zi îmi faci probleme? Știai că este interzis fumatul în incinta școlii. Te-am văzut!
- Sensei...
- Măcar fumează în baie dacă tot insiști , îi șoptise Kakashi .
- Haa? Serios?
- Glumeam , glumeam! Să nu te mai prind !
Trecuse repede ora cu Kakashi, e de treabă dirigu’ și amuzant .
După aceea i-am cunoscut și pe ceilalți profi, Anko-senpai , Hayate-sensei , Mori-sensei , Ebisu-sensei , Ibiki-sensei și Shizune-sensei.
- Mă întreb cum a fost și ziua băieților...spuse Hirù-chan îngândurată.
- Hei , haide să-i așteptăm pe băieți lângă sala unde au ei oră , având în vedere că dirigu’ ne-a dat drumu mai repede .
- Tu chiar citești mințile ! Haide!
Eram lângă ușa clasei lor... încă un minut și se va suna...
- Mă întreb ce băieți drăguți sunt la frățiorii noștri în clasă, spuse Hirù nerăbdătoare.
- Hahh, da! Vom vedea.
Tocmai se sunase , Kaoru și Hikaru nici nu se grăbeau să plece din clasă, erau prea ocupați cu ”fanele lor”.
- Tamaki , Tamaki, Tamakiiiii tocmai vorbește cu un tip super drăguț!!! Nu cred! Exclamă Dei-chan când văzu .
- Hei hei , se pare că Dei-chan s-a îndrăgostit de cineva, adăugă Hirùko-chan cu un zâmbet pervers pe față.
Era un baiat chipeș cu ochii albaștri , limpezi ca râul; părul blond și țepos ca spicele grâului. Numa’ bine dădea culoarea deschisă a părului cu baticul roșu ce îl avea la gât. Purta o jachetă de piele , pantaloni skinny negri și niște teneși drăguți în picioare.
- Hei , eu mă grăbesc, mai vorbim mâine , pa ! spuse rapid blondu’ și alergă pe hol spre scări.
- Pa !
- Bună Tamaki , cine era băiatul de lângă tine? întrebă Hirù-chan curioasă în timp ce Dei-chan încă era absentă , holbându-se la el.
- Servus și vouă ! El e Minato, ne-am împrietenit azi dar n-am prea avut timp să vorbim ... voi ce-ați făcut ?
- Héhé , se pare că soră-ta deja e moartă după el ! Păi nu a fost cine știe ce.. avem două c**ve idioate în clasă, iar ceilalți colegi cred că sunt destul de ok.
- E bine atunci...
- Hikaru! Kaoru! Strigă Hirù intrând în clasă după ei .
- Da surioară, scuză-ne dar nu suntem disponibili acum..Kaoru sărutându-se cu o fată , iar frate’su cerând numărul de telefon alteia .
- Haideți!! Urlă Dei-chan la ei.
În timp ce mergeau cu toții spre casă, Dei-chan se gândea de ce a plecat așa de repede și grăbit domnișorul ăla blond.
- Hei , ce ziceți dacă ne oprim la un ramen..mor de foame și nu mai am răbdare până acasă , oricum e devreme...spuse Hirùko.
- Excelentă idee !
- Tamaki și Dei aprobă!!
- Da, și noi, și noi vrem! Spuseră gemenii neatenți la drum și concentrați pe trimiterea mesajelor..*fetele*

Următorul capitol îl voi posta joi -15.03.2012- dacă am comentarii . Vă pup :*

http://browse.deviantart.com/?qh=&section=&q=kakashi#/d1bzzwh - Kakashi-sensei
http://browse.deviantart.com/?qh=&section=&q=shikamaru#/d2kydcd - Shikamaru
http://browse.deviantart.com/?q=black%20hair%20anime&order=9&offset=48#/d2xewij - Guren
http://browse.deviantart.com/?q=tsunade&order=9&offset=72#/d2bj87b - Tsunade
http://sweet-flippy.deviantart.com/art/bh-290156915 - Karin
http://sweet-flippy.deviantart.com/art/bgof-290157122 - Minato
http://sweet-flippy.deviantart.com/#/d4sr2s3 - Fuuka
http://weheartit.com/entry/24555460 - Tobi

Capitolul III


După ce și-au satisfăcut poftele la un local din preajma școlii , s-au grăbit spre casă , totuși fiind în întârziere . Gemenii continuau să nu fie atenți la nimic , Hirùko vorbind cu Dei-chan despre băiatul cel blond , și Tamaki asculta muzică . Era liniște în jur . Strada pustie . Încet încet au ajuns pe străduța înghesuită pe care era casa lor . Dei-chan nefiind atentă , Tamaki a fost cel ce și-a observat părinții urcându-se într-un taxi .
- Mamă , tată , unde mergeți ?
- Credeam că nu mai ajungeți . Plecăm în Tokyo .
- Poftim ? întrebă confunză și speriată Dei .
- Am fost chemați în Tokyo . Firma noastră are nevoie de noi . Nu putem rămâne pur și simplu .
- Ba bineînțeles că puteți ! Și ne lăsați pe noi singuri ??
- Bineînțeles că nu . Veți rămâne vreo două luni cu soții Kouichi , gemenii și Hirùko . Apoi vin eu . Stau câteva luni . Pe urmă va veni tatăl vostru . Nu vă îngrijorați , vă vom suna în fiecare zi . Totul va fi bine .
- Bun , și de ce plecați așa dintr-o dată ?
- Nu v-am putut suna la școală . Iar voi ați ajuns prea târziu ca să vă mai anunțăm . Oricum , vă lăsasem o scrisoare pe măsuța din sufragerie , în care scria tot ce v-am zis acum .
- Cât de crud , mamă ! Cum poți să-ți lași copilașii singurei ?
- Ce e Tamaki , nu te poți descurca singur ? Doamna Kouichi va avea grijă de voi. Vă vom trimite bani în fiecare lună .
- Bine mamă , tată . Plecați liniștiți , vom avea grijă de noi . Vă iubim , spuse Dei-chan cu o ușoară schiță de zâmbet pe buze . Paa .
- Ce faci ??
- Îmi iau rămas bun , asta ar trebui să faci și tu , nesimțitule !
- Încetați . Mereu vă certați . Cine se mai cearta ca voi ?
- Eu cu soră-mea . E așa de enervantă , spuse Hikaru.
- Taci mă !! Te porți de parcă ai fi de grădiniță.
- Nu numai eu !
- Bine copii . Noi plecăm . Pa , și noi vă iubim. Să aveți grijă de voi și să nu vă certați . Pa Hikaru , Kaoru și Hirùko , spuse doamna Suou îngrijorată .
- La revedere domnule și doamnă Suou, spuseră gemenii și Hirù-chan.
- La revedere copii .
Mașina se îndepărta rapid . În curând va fi imposibil să mai fie văzută . Gemenii indiferenți , Hirù și Dei rânjind , și Tamaki cu lacrimi în ochi priveau în zare , fiind întrerupți de un ușor strigăt de-al doamnei Kouchi .
- Ah , în sfârșit ați venit ! Pe unde ați umblat ?
- Păi am fost să mâncăm puțin ramen , încercă să o înbuneze Hikaru pe mama lui .
- De ce ? Nu aveți mâncare acasă ? Credeți că eu nu pot face ramen ?
- Of , mamele , spuse în șoaptă Hirù.
Ora 18:25.
- Heii Hirù, vrei să iesim la o plimbare? E numa' bine afară , așa la apus.
- Da. Mergem fără băieți , da?
- Desigur! N-am chef de gurile lor, sunt ca niște mori stricate, trăncănesc întruna!
- Daa, așa e! râse Hirù.
În timp ce fetele se plimbau pe străzile luminate ale micului oraș :
- Mă tot întreb de ce Minato nu a stat să ne salute și s-a grăbit să plece ...se întrebă Dei puțin dezamăgită.
- Lasă că o sa îl mai vedem pe la școală , și dacă tembelul de Tamaki se împrietenește cu el o să fie și mai bine .
Mergeau îngândurate pe strada liniștită și pustie , întrebându-se care e treaba cu Fuuka și Karin , cu Tobi , băiatul ce s-a băgat în seamă cu ele , și Guren , cea care părea așa de timidă . De ce sunt ele într-o clasă cu elevi nepotriviți și fără băieți drăguți .
Deja se lăsa întunericul . Nu erau prea multe felinare să le lumineze calea . Nu știau nici pe unde să se întoarcă acasă . Telefoanele mobile și le-au lăsat acasă ca să nu fie deranjate .
^În timpul ăsta , acasă la familia Kouichi.^
- Oare unde sunt fetele ? întrebă îngrijorat Tamaki.
- Nu știu , au zis că ies puțin afară , răspunse indiferent Kaoru.
- Păi da , dar le-am sunat și nu răspund . Iar ele nu știu orașul ăsta așa de bine . Dacă s-au pierdut ?
- Stai liniștit . Sunt descurcărețe , știu ele drumul spre casă .
- Hirù-chan , ce ne facem ?
- Nu mă întreba , e întuneric și nu văd nimic .
- Mai e puțină lumină . Eu zic să ne întoarcem pe unde am venit .
- Mai știi drumul?
- Nu , dar știi cum se zice . Foamea vine mâncând .
- Bine , hai să încercăm și teoria ta .
În timp ce fetele încercau să găsească drumul spre casă , văd niște siluete în depărtate , îndreptându-se spre ele.
- Dei-chan , până aici ne-a fost . Uite niște oameni , o să ne prindă și o să ne mănânce.
- Calmează-te , te uiți prea mult la filme de groază . Probabil că dacă îi întrebăm , ne vor îndruma.
Apropiindu-se mai mult unii de alții , Dei tresări speriată .
- Hirù, e un tip roșcat și unul blond . Seamănă cu Minato. El e , el e !! Nu îi întrebăm nimic !
- Vrei să dormi aici ? Îi întreb eu .
- B-bine .
......
- Hei , suntem noi în oraș , și ne-am pierdut. Ne puteți spune unde e-
- Voi sunteți surorile gemenilor și Tamaki , nu ? Ah , da , vă putem ajuta . Am trecut pe lângă casa voastră . Mergeți pe strada asta , și la scurt timp o să vă vedeți căsuța, spuse Minato ne mai lăsând-o pe Hirù să-și termine fraza.
- Oh , mulțumim ! Chiar credeam că ne-am –
- Da , cu plăcere . Pa , zise acesta indiferent .
Mergeau liniștite pe stradă , în timp ce-și puneau întrebări ciudate . ”Cine e oare băiatul roșcat , de ce Minato e așa de indiferent , celălalt e coleg cu Tamaki și gemenii?”

Următorul capitol îl postez duminică - 18.03.2012 - dacă am comentarii . Vă pup :* .

Dragut ficul . Imi place , astept next-ul . ;3

Capitolul IV


După câteva zile de școală , Dei și Hirù deja s-au cunoscut mai bine cu colegii și cu profesorii lor.
Acel băiat roșcat ce era cu Minato în seara aia afară era și el în aceeași clasă cu băieții, a11a clasa 3.
În seara aceea Hirù nu îl văzuse așa de bine la față din cauza întunericului , iar când l-a văzut la școală...inima i s-a umplut de bucurie , zâmbetul i-a revenit pe buze , obrajii au devenit rumeni , și avea sentimentul acela pe care îl ai atunci când stai lângă persoana iubită ... Fluturași în stomac . Era ca și cum plutea . Nu mai erau decât ei doi , într-o mare pufoasă și roz . Totul era mirific . Și parfumat. Parfumul florilor de cireș , primăvara . Și starea aceea care nu poate fi descrisă , deși ar fi un cuvânt ce ar putea : iubirea . Era ca un drog . Creea dependență . Credea că el e băiatul perfect , judecând cărțile după copertă . Ura să judece fără să cunoască , dar de data aceasta era o excepție .
- Hirù, ce faci ? o întrebă Dei-chan , văzând-o așa visătoare .
- Nimic . Mă gândeam .
- La roșcatul ce vine spre noi ?
- Ce ??
- El e Sasori , fetelor , spuse Tamaki cu zâmbetul tâmp pe buze .
- Hirùko , încântată , spuse ea cu obrajii mai roșii ca înainte .
- Dei , încântată .
- La fel .
Nu peste mult timp , venise și Minato .
- Hei , fratee , ce faci ?
- Salut mă ! spuse Tamaki. Fac bine , tu ?
- La fel . Tu , Sasori ?
- Da , și eu tot la fel .
- Fetele ce fac ?
- B-bine ... spuse Hirùko roșie de prezența băieților .
- Scuzați-ne , interveni Dei-chan , și o trase pe Hirù la baie .
- De ce m-ai adus aici ?
- Glumești ? Dacă ai fi stat acolo ai fi înnebunit cu siguranță . Erai mai roșie ca racul , și deja silabiseai cuvintele . Trebuia să fii oprită .
- Păi , mulțumesc .
Când se sunase de intrare , toți s-au repezit la clasele lor . Fetele aveau matematică , materia pe care Hirù o ura cel mai tare . Plictisitoare , ca deobicei . Gândul îi zbura la frumosul Sasori. În timp ce Dei-chan se gândea la Minato cel blond și chipeș.
În acest timp :
(convorbire telefonică) – Asuma , tatăl lui Hirùko.
*-Bună scumpule! Ce faci azi ? Nu vii pe la mine ?
-Stai să plece asta la serviciu și în câteva minute mă vei vedea la tine la ușă!
-Oww, să plece scroafa cât mai repede. Te aștept iubire! Papaa!*
Kushina, soția acestuia auzise aceasta conversație, dar încă nu spuse nimic, deoarece îl va lua la bănuieli după ce se va întoarce de la servici .

La sfârșitul orelor la fel, Minato și Sasori plecară fugind pe scările liceului .
- Dar de ce?? se întrebau fetele un pic dezamăgite..
- Aproape mereu pleacă așa... cine știe ce treburi importante de rezolvat au, spuse în glumă Dei-chan
- Ce treburi ar putea să aibă doi băieți adolescenți!?
- Mda, ai dreptate..
- Poate că sunt mafioți.
- Sau se duc la curve .
- Hei fetelor , ce faceți ? întrebase Tamaki
- Ce cauți aici ??? Ce făceai în spatele nostru ??
- Nu eram în spatele vostru . V-am văzut când am ieșit din clasă , și am zis să vă salut . De ce , ce făceați ?
- Discutam...chestii de fete...știi tu . Chestii ce nu te privesc pe tine .
- Ăm..OK .
Peste câteva minute , au ieșit și Karin cu Fuuka , ghinion fiind pentru Hirùko și Dei . Le disprețuiau atât de tare pe cele două , încât au ajuns să se ferească pentru a nu face riduri de la nervi .
- Hei , voi două . Ce mai căutați pe aici ? Plecați , ne blocați drumul , spuse încrezută Karin .
- Ocolește , răspunse indiferentă Hirùko-chan.
- Nu vorbi așa cu mine !!
- Sau ce ?
- Sau o să-ți dau o palmă de-o să te trezești la naiba !!
- Nu zău. Hai , te provoc . Dă-mi o palmă .
- Hei roșcatelor . Mișcați-vă fundul uzat de toți băieții din școală , dacă nu vreți cu adevărat să primiți nu una , ci un car de palme de să vă duceți naibii , spuse nervos Tamaki , luându-le apărarea surorii lui și prietenei acesteia .
- Ooo , noul băiat din clasa a 11-a clasa 3 . Interesant , știi-
- Nu , nu vreau să te duc la mine în pat pentru o noapte , spuse Tamaki întrerupând-o pe Fuuka .
- Poți pentru câte nopți vrei .
- Dispari , și dacă vreți să ajungeți la dracu , mai luați-vă de Hirùko și Dei .
- Merci Tamaki , zise Hirùko rânjind.
- Ne descurcăm și fără el!
- Bine bine , data viitoare n-o să vă mai ajut !

http://sweet-flippy.deviantart.com/art/wanna-play-291046876 - Sasori .

Următorul capitol îl pun miercuri - 21.03.2012 - dacă am comentarii . Vă pup :* .

Ohh , oare ce se intampla cu Asuma si Kushina ? Divorteaza ?
Abia astept next-ul

Capitolul V


După câteva zile de școală , Dei și Hirù deja s-au cunoscut mai bine cu colegii și cu profesorii lor.
Acel băiat roșcat ce era cu Minato în seara aia afară era și el în aceeași clasă cu băieții, a11a clasa 3.
În seara aceea Hirù nu îl văzuse așa de bine la față din cauza întunericului , iar când l-a văzut la școală...inima i s-a umplut de bucurie , zâmbetul i-a revenit pe buze , obrajii au devenit rumeni , și avea sentimentul acela pe care îl ai atunci când stai lângă persoana iubită ... Fluturași în stomac . Era ca și cum plutea . Nu mai erau decât ei doi , într-o mare pufoasă și roz . Totul era mirific . Și parfumat. Parfumul florilor de cireș , primăvara . Și starea aceea care nu poate fi descrisă , deși ar fi un cuvânt ce ar putea : iubirea . Era ca un drog . Creea dependență . Credea că el e băiatul perfect , judecând cărțile după copertă . Ura să judece fără să cunoască , dar de data aceasta era o excepție .
- Hirù, ce faci ? o întrebă Dei-chan , văzând-o așa visătoare .
- Nimic . Mă gândeam .
- La roșcatul ce vine spre noi ?
- Ce ??
- El e Sasori , fetelor , spuse Tamaki cu zâmbetul tâmp pe buze .
- Hirùko , încântată , spuse ea cu obrajii mai roșii ca înainte .
- Dei , încântată .
- La fel .
Nu peste mult timp , venise și Minato .
- Hei , fratee , ce faci ?
- Salut mă ! spuse Tamaki. Fac bine , tu ?
- La fel . Tu , Sasori ?
- Da , și eu tot la fel .
- Fetele ce fac ?
- B-bine ... spuse Hirùko roșie de prezența băieților .
- Scuzați-ne , interveni Dei-chan , și o trase pe Hirù la baie .
- De ce m-ai adus aici ?
- Glumești ? Dacă ai fi stat acolo ai fi înnebunit cu siguranță . Erai mai roșie ca racul , și deja silabiseai cuvintele . Trebuia să fii oprită .
- Păi , mulțumesc .
Când se sunase de intrare , toți s-au repezit la clasele lor . Fetele aveau matematică , materia pe care Hirù o ura cel mai tare . Plictisitoare , ca deobicei . Gândul îi zbura la frumosul Sasori. În timp ce Dei-chan se gândea la Minato cel blond și chipeș.
În acest timp :
(convorbire telefonică) – Asuma , tatăl lui Hirùko.
*-Bună scumpule! Ce faci azi ? Nu vii pe la mine ?
-Stai să plece asta la serviciu și în câteva minute mă vei vedea la tine la ușă!
-Oww, să plece scroafa cât mai repede. Te aștept iubire! Papaa!*
Kushina, soția acestuia auzise aceasta conversație, dar încă nu spuse nimic, deoarece îl va lua la bănuieli după ce se va întoarce de la servici .

La sfârșitul orelor la fel, Minato și Sasori plecară fugind pe scările liceului .
- Dar de ce?? se întrebau fetele un pic dezamăgite..
- Aproape mereu pleacă așa... cine știe ce treburi importante de rezolvat au, spuse în glumă Dei-chan
- Ce treburi ar putea să aibă doi băieți adolescenți!?
- Mda, ai dreptate..
- Poate că sunt mafioți.
- Sau se duc la curve .
- Hei fetelor , ce faceți ? întrebase Tamaki
- Ce cauți aici ??? Ce făceai în spatele nostru ??
- Nu eram în spatele vostru . V-am văzut când am ieșit din clasă , și am zis să vă salut . De ce , ce făceați ?
- Discutam...chestii de fete...știi tu . Chestii ce nu te privesc pe tine .
- Ăm..OK .
Peste câteva minute , au ieșit și Karin cu Fuuka , ghinion fiind pentru Hirùko și Dei . Le disprețuiau atât de tare pe cele două , încât au ajuns să se ferească pentru a nu face riduri de la nervi .
- Hei , voi două . Ce mai căutați pe aici ? Plecați , ne blocați drumul , spuse încrezută Karin .
- Ocolește , răspunse indiferentă Hirùko-chan.
- Nu vorbi așa cu mine !!
- Sau ce ?
- Sau o să-ți dau o palmă de-o să te trezești la naiba !!
- Nu zău. Hai , te provoc . Dă-mi o palmă .
- Hei roșcatelor . Mișcați-vă fundul uzat de toți băieții din școală , dacă nu vreți cu adevărat să primiți nu una , ci un car de palme de să vă duceți naibii , spuse nervos Tamaki , luându-le apărarea surorii lui și prietenei acesteia .
- Ooo , noul băiat din clasa a 11-a clasa 3 . Interesant , știi-
- Nu , nu vreau să te duc la mine în pat pentru o noapte , spuse Tamaki întrerupând-o pe Fuuka .
- Poți pentru câte nopți vrei .
- Dispari , și dacă vreți să ajungeți la dracu , mai luați-vă de Hirùko și Dei .
- Merci Tamaki , zise Hirùko rânjind.
- Ne descurcăm și fără el!
- Bine bine , data viitoare n-o să vă mai ajut !


-capitolul V-

Începu o dimineață de sâmbătă minunată . Era puțin răcoare , fiind toamnă . Soarele era strălucitor , îți lăcrimau ochii dacă-l priveai prea mult , dar totuși , simțeai un vânt sfâșietor .

Ora 10:58

”O fi soțul meu cel drag ce nu s-a întors aseară acasă ?” se întrebă Kushina în gând în timp ce fusese deranjată din savurarea cafelei de dimineață.
- Cine e? întreabă ea prefăcută .
- Eu sunt !! Deschide naibii mai repede că mi-e rău !
- Asuma?! Unde-ai umblat toată noaptea ? Ah , stai , ai fost la acea fată cu care tot vorbești la telefon, așa-i ?
- Da mă – și căzuse în pragul ușii.
- Hai dute-n pat și dormi ! Las’ că vezi tu când te trezești.
”Nu l-am mai văzut niciodată-n halu’ ăsta” gândi aceasta un pic confuză.
Copii nu s-au trezit încă. Erau departe , în tărâmul viselor . Departe , unde nimeni nu-i putea deranja . Era ca o lume doar a lor .
”Era o dimineață extrem de înnorată . Era ora 5 a.m. și ceva . Totuși , luna se vedea într-un colțișor de pe cer . Dintr-o dată , se întunecă totul – mi-am dat seama că era o eclipsă . M-am simțit amețită , așa că am intrat în cel mai apropiat spital pe care l-am văzut . Era totul distrus înăuntru . Ruine și liniște . Era înfricoșător . Simțeam mirosul de spitale , și de aer închis , mi se făcea și mai rău. O asistentă mi s-a arătat în cale . M-a întrebat ce-am pățit și i-am spus problema . Mi-a cerut s-o aștept , că vine într-o secundă . Când s-a întors , avea o coasă în spate . M-am speriat și-am fugit cât m-au ținut picioarele , am urcat cu liftul vechi până la ultimul etaj . Încă era pe urmele mele , cu alte asistente . Am coborât pe scările de serviciu , unde am alunecat și am căzut . Nu m-am mai putut mișca , am rămas înțepenită acolo . Apoi , m-am trezit cu acest soare strălucitor în cameră , și cu țipetele doamnei Kouichi” își relata în minte Dei-chan.
”Cerul era așa de întunecat , deși era miezul zilei , se vedea ca și cum ar fi noapte . Picăturile de ploaie cădeau nervoase și se striveau de lemnul vechi al corabiei pe care eram . Părea că sunt singură , deși echipajul era mereu alături de mine . Ca niște zombi. Îmi doream să mă arunc peste bord , să scap de toate creierele ăstea lipsă . Furtuna se agrava , dar eram în întârziere , trebuia să ajungem într-un oraș îndepărtat .
M-am așezat singură într-un colț , am închis ochii și-am lăsat lacrimile să curgă prin genele lungi . Nu mai eram pe punte . Era totul verde și fericit în jurul meu . Era ca o închisoare , erau animale care vorbeau , și soare foarte strălucitor . Nu suportam toată veselia asta . Vroiam cumva să scap din acel ținut al minunilor , așa că am fugit cât m-au ținut picioarele . Am văzut un iepure alb , l-am strigat dar a fugit de mine . Am alergat după el, până ce-am căzut într-o groapă mare . Părea a fi o groapă pentru un mort . Când mă uit în sus , să văd dacă am vreo șansă să scap , mi se întuneca imaginea . Am închis ochii și m-am trezit . Poate am fost trezită și de glasul mamei . La cine naiba țipa oare ?” își amintea Hirùko .
Gemenii visau fetele dezbrăcate de pe plajă, dar visul erotic fiindu-l oprit de Kushina . Tamaki nici nu dormea , asculta muzică tare și îi deranja pe băieți.
După ce s-au dezmeticit toți , s-au decis să coboare să vadă ce e cu zarva asta . Kushina plângea singură în bucătărie , și vorbea la telefon cu sora ei .
- Mamă , ce s-a întâmplat ? întrebase îngrijorat Kaoru .
- Nimic puiule . Mâncarea voastră e pe masă , duceți-vă sus . Poate vă povestesc după .
- Ăhm, bine.
Au urcat îngroziți de atitudinea Kushinei , și fiecare s-a așezat la calculatorul lui . Băieții singuri în camera lor mare , stăteau liniștiți fără să mănânce , la calculator , în timp ce fetele se uitau la Tv în sufragerie și vorbeau despre frumoșii Minato și Sasori .
Tamaki cu Kaoru coborau jos să-și lase farfuriile murdare , vorbind despre ce să facă azi , neștiind că Dei-chan și Hirùko-chan auzeau tot ce spun .
- Frate , ce-ar fi dacă azi am chema câțiva colegi ?
- Care mă ? Că doar cu Minato și Sasori ne înțelegem bine .
- Păi atunci doar pe ei . Le trimit mesaj ?
- Da . Trimite-le .
Fetele auzind asta ... :
- Hirùùùùù , ai auzit ? Vin prințișorii noștii ! Doamne , abia pot să aștept .
- Calmează-te , am aceeiași stare . Nici nu mă gândesc cât de agitată voi fi .
- Tot ce trebuie să facem e să-i așteptăm .
- Normal , doar nu ne ducem după ei .
- Am fi în stare .
Hirùko râse sadic . Un râs malefic cum doar în filme auzi .
După ce au venit băieții , Dei-chan și Hirùko s-au ascuns . Au urcat ei sus , apoi și ele . Au intrat ei în cameră , ele pândeau pe gaura cheii .
- Tamaki , ai ochit vreo puștoaică ? întrebase curios Minato cu un zâmbet satisfăcător pe buze .
- Încă nu . Tu ?
- Pe soră-ta .
Auzind asta , Dei tresări , fără să mai poată nici să urle de bucurie .
- Pleacă mă , că soră-mea nu-i marionetă .
- Ce vrei mă ? Că n-aș fi cu ea doar s-o fut .
- Ai auzit asta , Hirù?? Mă vrea ! Da , daaa ! șoptise Dei .
- Da , sigur .
- Dacă e sora ta , știi că nu aș face asta .
- Dar tu , Sasori ?
- E una din clasă de la soră-ta .
- Cum arată ?
- Păi , e roșcată .
Hirùko s-a enervat așa de tare , la auzirea vorbelor acestuia , încât a dat buzna în cameră .
- Vrei ceva ? întrebase Hikaru indiferent .
- Da !! spuse roșind toată .
Ezitase un moment , apoi a spus :
- Am nevoie de un Cd de-al vostru . Eu cu Dei ne plictisim , și pe 'net nu găsim .
- Păi, ce joc vreți ? Cu mașini , cu zombie sau cu-
- De care-o fi ! Ce contează ??
- Oh , nu te enerva amice . Păstrează-ți calmul . Așa țipați unul la altul mereu ? întrebase Minato .
- Da , răspunse nervos Tamaki . Mereu se ceartă , mereu mă enervează . Numai ei doi . Cu Kaoru nu are nimic . Dar ei doi zici că sunt doi draci .
- Păi asta cam așa pare . Despre ce vorbeam înainte să fim întrerupți ?
- Păi ... Hirù , de ce nu stați cu noi ? Cheam-o și pe Dei .
- Ă ă ă ă , nuu , pff , noi nu vrem să vă deranjăm .. pff , așa că iau CD-ul și plec . Ăăă , pa ...
- Nu mă ! Stați . Jucăm noi ceva , spuse zâmbitorul de Minato .
- Ăă , bine fie . Pff , Dei !! Vino aici .
Când Dei-chan a intrat în cameră , obrajii i-au devenit instantaneu roșii .
- Da ? Ce e ? spuse ea timidă uitându-se în jur de parcă ar fi făcut ceva rău .
- Păi , băieții vor să stăm cu ei și să jucăm ceva .
- Ăăăăă , păi , e în regulă cred ... Nu ?
- Da .
O zi întreagă pierduți în micul univers al marii camere , în care jocul nu înceta . Adevăr și provocare , jocul ce dă naște relațiilor , atunci când nu e Cupidon pe fază . Timp în care cele mai nebunești provocări au fost date , să nu mai vorbim de adevărurile false . Provocări alese cu grijă totuși . Dei-chan avea cel mai larg zâmbet pe buze , după sărutul frumosului Minato . Zâmbea necontrolat , până când jocul s-a-ncheiat .
Cei doi nu au stat prea mult la noi , maxim 3 ore, cam așa.
- Hei mama ? Ce este? întrebase Kaoru cu o privire tremurătoare .
- Stiți copii , cred că ar trebui ca eu și tatăl vostru să divorțăm.. astăzi a plecat fără să știu eu , și pariez că iar s-a dus la amanta lui , nu putem continua așa ! Și cred că sunteți destul de mari ca să înțelegeți și voi asta .
- Mda..așa e.., spuse el dezamăgit .
- Și apoi , tata a mai avut o amantă anul trecut dacă vă mai amintiți ! Dar tu mama, ai fost bună și l-ai iertat.. adăugă Hikaru hotărât.
- Așa-i ! Nu trebuia ! O să divorțez fără nici o remușcare, n-am nevoie de un bărbat care nu-i în stare să-și iubeasca familia până la moarte !
Într-o săptămână , totul era ca și terminat . Asuma se mutase la amanta lui acasă, iar Kushina rămăsese aici cu restul .


Următorul capitol îl voi posta sâmbătă - 24.03.2012 dacă am comentarii . Vă pup :* .