Continua poveste....

Pai un membru posteaza un fragment de minim cinci randuri si maxim zece randuri......
despre ce vrea el..orice poate sa fie...fic original,anime,manga....si alt membru continuam cum vrea el....si tot asa .....Incep eu :

Tic tic tic..Atat auzeam in acea tacere ce ma distrugea....In acel intuneric nu se mai vedea nimic...se mai auzeau doar bataile inimi mele care cu fiecare secunda care trecea bateau din ce in ce mai tare...si respiratia rece care accelera la fiecare sunet auzit...Frica puse stapanire pe mine...un vuiet melodios imi mangaiau urechile dandumi o senzatie placuta...Incet incet pleoapele mi sau inchis din cauza oboseli uramand sa intru intr-o lume necunoscuta........Am deschis brusc ochii cand mi-am dat seama ca ceva sau cineva se afla in spatele meu...Nu puteam sa vad acea persoana in acel intuneric de nepatruns dar simteam respiratia rece ce imi gadila ceafa...Nu imi era frica...ma simteam ciudat dar bine...imi placea acea senzatie...Ma simteam protejata..

Am vrut sa intorc capul dar parca frica puse din nou stapanirea pe mine.Parca adiere de aer rece ce ma cuprindea ma facea sa adorm incet incet.Dar nu nu puteam adormii nu acum.Respiratia rece disparu si dintr-o data se aprinse lumina Mama esti tu? spun eu temanduma sa nu-mi raspunda dar degeaba nimic incep sa fus cat ma tin picioarele..Sunt pe strada?Cum am ajuns aici?Simt din nou respiratia rece si totusi plina de caldura..iar ma simt protejata

Simteam acea respiratie calda mangaindumi ceafa....ma simteam din nou protejata..am inceput sa tremur,vantul batea din ce in ce mai tare si am simtit o mangaiere ce imi dadea fiori....simteam o mana ce imi atingea spatele...am intors capul incet sa vad aceea persoana misteriosa...Am vazut niste ochi si nimic mai mult in acel intuneric absolut...vedeam cum incet,incet se indreapta spre fata mea...si imediat am simtit niste buze moi ce le presa pe ale mele...limba peroanei se juca cu limba mea formand un dans....am deschis ochii deoarece in acel moment ii aveam inchisi....si totul a disparut....nimic nu mai era...ma aflam in pat...aveam o senzatie ciudata..am dus maineile instinctiv la gura si am simtit gustul buzelor....mirosul acela ma inebunea si inca il simteam..Ce sa intamplat?Am visat?Nu nu cred....dar ceva sa intamplat...

..Ce sa intamplat?Am visat?Nu nu cred....dar ceva sa intamplat... mama, tu esti? cineva aprinse lumina dar...? incepe sa mi se invarta camera si ajung intr-un loc intunecat forte intunecat....Incer fara reusite sa gasesc o cale de iesire dar sunt intr-un labirint.Gasesc o usa dar ma trezesc intr-un turn inalt cu o singura fereastra imbracata intr-o rochie medievala.Ce se intampla chiar nu inteleg ....Iar simt prezenta acelui individ....dar acum e diferit ...mi-a frica,foarte frica,CE SE INTAMPLA??? Cine esti? stri eu intorcandu-ma fiind gata de orice ar vedea ochiisori mei care acum s-au umplut cu margaritare...plang?nu nu plang chiar sunt mici perle ce se intampla aici?ooo doamne da-mi odata raspunsul..Unde sunt?Iar incepe ..iar ma doare capul iaaarrr.

Am inceput sa plang din ce in ce mai tare....capul ma durea ingrozitor...Nu puteam sa ma misc ma simteam intepenita....Nu puteam scoate nici un sunet...mi-am deschis ochi si am vazut o lumina puternica ce ma facea sa ametesc, imediat dupa am vazut din nou acei ochi misteriosi...eru negri foarte negri dar,de data aceasta am vaut si umpic din parul ravarsit negrul ca intunericul nopti....aveam impresia ca cunosc aceea persoana dar nu stiam de unde.....
-Este bine?Ce a patit? Voci...auzeam niste voci...Dar nu puteam sa deslusesc aceste voci cine erau?vederea se intuneca si imediat ma aflam intr-un intuneric absolut...
-Isi va reveni?Acea voce...cunosteam acea voce era a ei...dar de unde se auzea?am incercat sa deschid ochi dar ma dureau ingrozitor...am incercat sa scot un sunt dar tot ce am putut zice a fost....
-U-un-und-unde s-su-sunt?Nimic mai mult...gura ma durea foarte tare...iar ochi ma intepau....... numai gandul ca nu voi mai vedea niciodata ma ingrozea....

Am scris mai mult de 10 randuri scuzatima dar data viitoare voi scrie mai putin...

Am uitat sa va zic ceva...daca vreti sa puneti dialog....atunci fragmentul va trebui sa aibe intre 10-20 de ranuri daca puneti numa descriere va avea intre 5-10 randuri si
daca va avea si dialog mult si descriere va avea intre 20-30 randuri

Dupa ce rostesc acele cuvinte ma trezesc iar intr-un turn dar nu erala fel ca celalat avea balcon usa un pat mare dar cand sa ma srez pe el am auzit vocea lui.Era la fel cum imi aduc aminte.Dar ce cauta aici?Aleg pe holul pustiu umblat de vantul care se strecoara usor printr-o fereastra sparta.
Om:Esti fericita draga mea?
Eu:ciiinnne esti tu?
Ma uit uimita spre acel indivit.nu sa schimba.E la fel cum il stiam parul ochii accentul.Il iubeam dar ce s-a intamplat de ce sa fiu fericita ?Ma conduce elegand printre ruine in sala ce parea a fii demult sala tronului.Am mai fost aici dar mereu si in visele mele totul era incadrat intr-un frumos peisaj ca si in tablourile acelea renumite.Privesc fara pic de entuziast peisajul sumbru care acum mi se arata in fata ochilor.Ceee?Ce s-a intamplat aici cu totul cu regatul meu ceee?Incep si ating usor cu buricele degetelor cea cea mai ramas si deoadata amintirile se revarsa lacrimi cristaline incep sa ude cea ce pentru mine insemna totul

Nu puteam sa cred ceea ce mi se afisa in fata ochilor....Totul absolut totul era distrus..erau numai ruine,casele erau distruse acum,razbonici erau pe jos...era clar o batalie avuse loc aici...sulitele erau peste tot iar sangele umplea pamantul....Nu puteam crede...ce se intampla? ce sa intamplat in tot acest timp? Simt o atingere pe obraz imi ridic privirea si il vad pe el...e acelasi...Aceiasi ochi negri,acelasi par ca abanosul...aceasi piele alba si aceleasi buze moi....aceasi privire ce te ingheta si tot odata te proteja...aceasi atingere fina..aceleasi vorbe dulci,aceasi persoana,aceasi inima,aceasi iubire....Il priveam adanc...nu imi venea sa cred ca el este din nou cu mine..aici...il simt este aproape de mine si nu va mai pleca niciodata....

Imi mangaie usor obrazul dar eu nu..nu mai pot .Incep sa tip sa-l intreb unde-mi e sora incep sa-l intreb ce s-a intamplat .Alergam si dand o piatra vad corpul neinsufletit al..meu?tinandul de mana pe el.Acuma chiar sunt curioasa .Merg incet spre el dar parca sunt tot mai departe.Corpul meu se destrama.Auu ma doare.Ajutor cineva va roogg...
-Draga mea ce-ai patit spune-mi te rog spune-mi ce visezi sau mai bine ce cosmar ai?
Degeaba incerc sa vorbesc despre cele visate ci doar sa mormai cateva cuvinte nici eu nu stiu ce.....Incerc sa deschid ochii dar nu pot sunt ca o stana de piatra ce oare s-a intamplat si de ce castelul meu iubit e distrus dar mai ales dece eu si el eram morti tinandu-ne de mana?

Totul este ciudat...Ce sa intamplat? Am murit? Dar nu,nu era asta ceva se intampla si trebuia sa aflu ce...De ce eu si el? De ce ne tineam de mana si mai ales de ce eram morti? Unde e sora mea? Mama...si tata ce sa intamplat cu ei? Unde sunt sateni? Unde sunt prieteni mei? Ce sa intamplat cu ei? Cat am lipsit? am atins acel corp neinsufletit care..era al meu era rece si inima a incetat de mult sa mai bata....Gata trebuie sa fac ceva ca sa aflu daca nu de la el atunci voi afla singura....
-Stai...
Cine a zis asta? imi intorc privirea si il vad pe el....Ce vrea? Ma apuca de mana si incepe sa alerge de mana cu mine...Unde ma duce? Ce vrea? Ma las purtata de el si ma duce in fata unei usi..Era o usa mare din lemn..foarte veche..Ce e inauntru?

Recunos acea usa.Dar de ce plang simt ca ceva rau s-a intamplat acolo,dar ce?incerc sa-l intreb din priviri daca sa deschid usa sau nu.El da din cap si ma saruta.Imima s-a linistit dar acum ca pot sa ma gandesc ,mii de intrebari imi rasuna in cap oare..oare e posibil nu nu cred.Inchid ochii si simt cum ne luam zborul ..
-Nu poti deschide usa fara bacheta
Iar vocea lui e exact la fel o ador ca si atunci dar aore de ce e asa inchis si cine e in spatele usi?Ma tine strans de mana si ajungem la balconul din spatele acelei usi si nu...tata?
Deschid usor usa crezand ca imediat voi fii strapunsa de o mie de sageti in inima dar nuu e doar patul meu si el se pare ca ...? traieste?
-Tata ..tata ce se intampla?
Dece nu-mi raspunde ?de ce o intors capul si doar se uita la mine de ce ce e atat de ciudat dar pentru mine e important ca noi sa vorbim aici fara nicio bariera..
-chiar tu esti ?fica mea?Dupa atata timp ai venit ...esti mai frumoasa decat imi aminteam..Dar te-am vazut moarta pentru acel baiat...Daca as putea sa dau timpul inapoi ti-as accepta cu bucurie dragostea pentru el...

Nu imi venea sa cred ceaa ce spuse-se...Era oare el gata sa accepte cu bucurie dragostea mea pentru el ? Era el pregatit sa ma lase ? Dar ma intrebam ce senitmente aveam eu pentru acel baiat ? Daca eram in stare sa il mai iubesc ca pana acum...Daca el mai simte ceva pentru mine...In acest moment nu eram stapana pe sentimentele si gandurile mele...Nu stiam ce se intampla...Ce sa fac , ce sa spun ..... Imi priveam tatal adanc in ochi ... era neschimbat era acelasi....Ma privea atent si oarecum mirat...
Fara sa mai stau pe ganduri am reusit sa il intreb ceia ce vroiam si speram sa primesc si un raspuns....
- Unde am fost in acest timp si ce sa intamplat cu mine ? Ce sa intamplat aici cat timp am lipsit ?
Nimic nici un raspuns din partea lui exact cum credeam...Ma privea ... avea o privire fixa si serioasa de altfel ca si mine in acest moment... asteptam cu nerabdrae sa primesc un raspuns...

Din perspectiva baiatului.

Am deschis ochii...ma uitam curios in jur nu cunosteam nimic nu stiam unde ma aflu...Am murit? aceasta era intrebarea mea..nu imi aminteam nimic apoi totul sa luminat brusc mi-am amintit totul nu eram mort...nu stiam daca sa plang sau sa fiu fericit..Mi-am amintit ca EA nu mai era disparuse si luase odata cu asta si o parte din mine..nu stiam daca era de bine sau nu..daca sa fiu fericit ca plecase si nu o puteam rani sau sa fiu trist ca nu ii mai vedeam zambetul pe chipul minunat..Eram afundat intr-o somnolenta profunda..nu mai gandeam logic..Am auzit un glas,era vioi dar infricosat era melodios.. am auzit niste pasi ce rasunau in camera goala..ma intrebam cine poate fi? apoi am simtit mirosul ei... am recunoscut vocea ei si ritmul pasilor EI. Imi era frica de ceea ce urma sa vad...

Din perspectiva fetei :

Asteptam un raspuns...orice dar nu venea...imi auzeam rasuflarea si bataile inimii..a deschis gura sa zica ceva dar,a iunchiso..ce puteam face? cum puteam afla ce sa intamplat? ma gandeam sa plec sa caut atundeva raspuns ceea ce am si facut..am plecat..mergeam incet...am ajuns,l-am vazut..l-am revazut fata palida era lasata in jos...ochii negri priveau in podeaua ce scartaia sub picioarele mele...buzele erau intredeschise lasand sa iasa aerul..statea ca o statuie nemiscat pentru un moment credeam ca e imaginatia mea si ca el nu e acolo asta pana si-a ridicat privirea si cu o voce blanda imi spuse:
-Ma bucur sa te revad...Mi-a fost dor de tine...
Nu stiam ce sa ii zic...pur si simplu nu imi gaseam cuvintele...nu iesea nimic nu ma puteam misca..tocmai imi spusese ca ia fost dor de mine...aceste cuvinte imi navaleau mintea..vocea lui joasa si calda imi rasuna in minte cuvinte lui se auzeau tare si clar Mi-a fost dor de tine..aceste cuvinte ma dureau oarecum..o lacrima imi strabatu obrazul eram..fericita inca tinea la mine..Ii fusese la fel de dor de mine cum mi-a fost mie dor de el...