In love with a mermaid (NU este sasusaku)

In love with a mermaid...
Cap.1: Intoarcerea



Sasuke:

In sfarsit l-am omorat pe Itachi. Acum pot sa ma intorc acasa, in Konoha. Nu e ca si cum chiar as vrea sa ma intorc ca sa stau acolo mult timp. Voi sta acolo doar cat sa-mi dau seama cum sa distrug satul si locuitorii lui. Tocmai mi-a venit o idee destul de buna.
Am fost furat de ganduri si acum realizez ca aproape am ajuns "acasa". Padurea care ma inconjoara este destul de slab luminata din cauza copacilor incarcati cu frunze de toate formele si nuantele de verde. Nu la mai mult de 500 m in fata mea se vede poarta satului si cele 5 persoane care se pare ca ma asteapta. Una din ele are parul blond, lung prins in 2 cozi la spate, celalalt este un barbat cu parul gri si o masca pe jumatate din fata. Mai sunt inca 3, care cred ca au cam aceeasi varsta ca si mine. Pe 2 dintre ei ii recunosc imediat. Fata, cu parul roz ca florile de cires si ochii verzi si baiatul, care are parul ca spicele de grau si ochii ca cerul senin intr-o zi de vara. Mai este un baiat cu ei si are trasaturile asemanatoare mie doar ca paul lui este mai scurt.
In sfarsit ajung acolo si sunt intampinat de Hokage, Kakashi-sensei, Sakura, Naruto si dupa cum am inteles din ce tot bolboroseau ei pe acolo, Sai.
-Sasuke! Te-ai decis sa te intorci acasa intr-un final? "spune Kakashi zambind. Cel putin asa cred pentru ca nu prea se vede prea bine de masca."
-Da. Acum ca l-am omorat pe Itachi nu mai am niciun motiv sa nu o fac.
-Hei, fraiere, de cand nu te-am mai vazut! "spune Naruto cu gura pana la urechi."
-Sasuke-kun, scuza-l pe idiotul asta! "spune Sakura si ii da un pumn in cap la Naruto, care, a daramat vreo 3 copaci."
-Ma rog..."spun eu cu indiferenta. Nu de alta, da' nu-mi prea pasa ce zic sau fac aia 2."
-Sasuke Uchiha! Ar trebui sa te pedepsesc grav!
-Dar, Tsunade-sama...
-Nu poti face asta, baa-chan! "se baga Naruto din nou."
-DAR...Nu o voi face. Esti un ninja valoros si avem nevoie de oameni ca tine.
Si spunand asta dispare intr-un nor de fun impreuna cu Kakashi si Sai, lasandu-ma cu fostii mei coechipieri.
-Deci, Sasuke-kun, vrei sa vii sa mancam niste ramen impreuna? "ma intreaba Sakura."
-Vin si eu! "spune Naruto cu o moaca de zici ca a dat de aur."
-Bine, bine. Vin si eu ca oricum n-am ce face altceva."Defapt chiar voiam sa trec pe acolo in drum spre casa."
Toata lumea se uita cam ciudat la noi dar, na, era logic. Mai mergem cam 5 minute in care Naruto a tot recitat meniul de la Ichiraku pentru a alege ceva de pe-acolo, dupa care ajunge.
Am stat acolo pana traziu si am povestit diverse chestii. Nu e chiar asa rau sa stai cu ei...Ce tot spun? Eu v-a trebui sa distrug satul.


Sakura:


Nu-mi vine sa cred ca chiar s-a intors. Este ca un vis devenit realitate. Chiar daca se poarte cu mine exact la fel de rece ca inainte, totul e perfect. Desi as vrea sa se uite la mine ca la o fata nu ca la o sora. Atunci cand a spus ca eu si Naruto suntem ca fratii pentru el era sa ma inec in timp ce mancam. Nu m-as fi asteptat sa spuna asa ceva. Cel putin nu asa repede. Deabia s-a intors si deja mi-a eliminat orice speranta de a fi cu el. Dar eu nu renunt asa usor. Las' ca vede el cine e cea mai buna fata din zona.
"Asa e, Sakura!"spune innerul meu cu gura mare. "Arata-i cine-i sefa! Muahahahahaha" Dar eu il ignor si merg in continoare spre casa.
Cred ca ma voi oprii putin pe malul fluviului care trece prin Konoha. Se numeste fluviul oceanului, pentru ca se varsa in ocean si este si destul de mare. Pe aici trec zilnic o multime de barci si vapoare pline cu marfa, pe care o transporta pe insule si alte locuri.
Desi e doar un fluviu este pana si nisip pe langa el. Ai putea sa vii aici pentru prima oara si sa crezi ca esti la mare. Acest fluviu mai aste renumit si pentru ca mai demult, oamenii credeau ca sirenele vin aici in noptile cu luna plina si daca le auzeai cantand iti vor indeplini o dorinta. Ar fi asa frumos sa aud si eu una... Ce tot aberez eu aici?! Sirenele nici macar nu exista.
Ar trebui sa ma indrept spre casa.


Naruto:

Ce bine ca in sfarsit s-a intors Sasuke! Acum ma voi putea concentra pe a deveni hokage. Tot nu-mi vine sa cred ca chiar s-a intors... Deabia astept prima noastra misiune impreuna. Nu am mai fost in nicio misiune in ultimele 2 saptamani si ma cam plictisesc. Ar trebui sa ma grabesc spre casa. Incepe sa se intunece.
Cred ca voi avea un vis frumos in seara asta![b]

Cap. 2: O misiune prea usoara...



Sasuke:

Sunt trezit din somn de razele calde ale soarelui care patrund prin fereastra camerei mele. Eu stau pe patul de 2 persoane care are cate o noptiera cu o lampa pe ea pe fiecare parte. Ma ridic lenes din pat si ma uit la ceas. Era doar 9:12 dimineata, bineinteles. Ma indrept spre baie calcand pe covorul negru care se afla pe jos.
Dupa un dus relaxant, imi iau din dulapul meu, care e destul de mare, o pereche de pantaloni albi si un tricou negru. Imi iau niste arme din sertarul biroului care era situat pe peretele opus dulapului si le pun in gentuta de la spate. Acum sunt gata sa parasesc camera mea cu peretii de un albastru inchis si sa vad lumina zilei.
Nici nu ies bine din casa, ca il si aud pe Naruto cum ma striga iarasi ca descreeratul. Ii spun sa vorbeacsa mai incet ca il pot auzi si asa si il intreb ce vrea.
-Pai, ne-a chemat Tsunade-no-baa-chean pe toti patru. A spus sa ne grabim, si spunand astea o luam amandoi pe strada care duce spre turnul hokage-ului.
Pe drum vedeam fel si fel de magazine si oameni care mergeau spre diferite locuri dar nu pareau sa se grabeasca. Iar m-am luat cu gandurile si nu am observat ca eram deja la intrarea in turn. Wow! Intotdeauna a fost asa mare? Si spunand asta intram. Nu dupa mult timp ajungem in camera hokage-ului unde se aflau si Sai si Sakura.
-In sfarsit ati ajuns si voi! spune Sai ,ala, zambind ca un fraier. Cred ca are nevoie de niste cursuri de viata.
-Mda...ma rog... De ce ne-ati chemat hokage-sama?
-Pai ma gandeam ca voi patru sa mergeti intr-o misiune in Taramul Apelor. Am primit niste rapoarte care spun ca oamenii sunt speriati de niste sunete care se aud noaptea. Vreau ca voi...
-Sa vedem ce se intampla. Nu-i asa, Tsunade-sama? se baga si Sakura in discutie.
-Exact. Nu cred ca va fi prea greu avand in vedere ca s-ar putea sa nu fie ceva asa de important, dar, Taramul Apelor a platit destul de mult pentru investigatia asta, asa ca, ma astept la rezultate impecabile, spunand asta ii apare un zambet ciudat pe fata care spune ceva de genu' "bani,bani,bani" Femeia asta chiar e ciudata.
-Deci pana la urma doar despre asta era vorba, baa-chan...spune Naruto oarecum dezamagit.
Mai discutam ceva detalii si ne lasa sa plecam. In sfarsit, acum pot sa merg sa ma antrenez.
-Sasuke, ce planuri ai pentru azi? ma intreaba Naruto.
-O sa stau acasa si o sa-mi ascut sabia,am spus asta pentru ca, daca afla ca merg sa ma antrenez ar fi venit cu mine si linistea mea s-ar fi dus pe apa sambetei.
-Ok. Daca te razgandesti anunta-ma si poate o sa ne antrenam impreuna.
-Daca insisti...spun eu plictisit

Sakura:

In sfarsit s-a intors Sasuke si ea ne da o misiune sa investigam ceva atat de patetic?! Inteleg ca abea s-a intors si toate alea, dar asta e prea simplu. Ma rog... Ar trebui sa merg sa ma antrenez, dar nu am chef chiar acum asa ca ma duc pe malul fluviului.
Dupa cam 10 minute de mers, ajung. E o priveliste asa frumoasa! Soarele face apa sa straluceasca si sunetul apei care curgea era asa placut si melodia asta minunata care parca e cantata de un inger... Stai! Melodie?! Ce melodie?! Ma ridic repede si ma uit in jur dar nu mai apuc sa vad cine a cantat pentru ca nu era nimeni in preajma. Eram doar eu si natura in splendoarea ei. Cred ca mi s-a parut...sau nu...




Sasuke:

Mai sunt cam 2 ore pana se insereaza. Ma indrept spre casa si trec pe langa flufiul care trece prin zona asta si aud o melodie foarte lina care parca se completeaza cu sunetul apei. Oare cine canta? Ma uit in jur dar nu vad pe nimeni. Melodia a incetat deasemenea. Poate ca a fost doar imaginatia mea.
Peste vreo 5 minute sunt deja acasa, mancand niste ramen la conserva. Nu e la fel de bun ca cel proaspat, dar na... Ma duc in camera mea si imi iau katana si o piatra de ascutit si incep sa o ascut daca tot i-am zis lui Naruto ca ascut sabia... Dar nu apuc sa incep sa o ascut ca aud batai in usa. Ma intreb cine o fi...
Deschid usa si vad cu surprindere ca este ultima persoana pe care voiam sa o vad azi, este...

Cap. 3: Si pe ea?

Sasuke:

Deschid usa si vad cu surprindere ca este ultima persoana pe care voiam sa o vad azi, este Ino. Probabil ca doar acum a aflat ca m-am intors. Si eu care speram ca ziua asta sa fie una pe deplin linistita, dar, logic , a trebuit sa o strice cineva.
-Tu ce cauti aici? o intreb pe blonda imbracata intr-o fusta mov cu o palma deasupra genunchilor si cu un fel de bustiera tot mov care ii scotea in evidenta formele destul de generoase si papuci clasici ninja, care mi-a sarit in brate imediat.
-Pai, ma gandeam ca ti-a fost dor de mine, spune ea cu un zambet pervers. Trebuie sa recunosc ca ma cam atrage, dar doar fizic.
-Ai gresit persoana, Ino. Asa ca pleaca si lasa-ma in pace.
Si spunand asta o desprind de mine si ii inchid usa in nas. Dupa ce injura de cateva ori se indeparteaza comentand despre nu stiu ce. Acum ma pot intoarce la ascutirea katanei mele frumoase si elegante. Nu ca as fi obsedat de sabia asta dar a costat destul de mult sa o fac si a si durat ceva, asa ca...


Sakura:

Tsunade-sama a spus ca maine la prima ora sa fim la ea in birou pentru a ne spune ceva important. Oare despre ce e vorba? Voi afla maine oricum asa ca nu imi fac atatea griji despre asta. O aud pe mama cum ma striga si imi spune sa cobor pana jos sa o ajut sa puna masa. Eu ies din camera mea cu peretii de un crem deschis in care aveam un pat, un dulap destul de mare pe partea opusa patului si langa dulap un birou care, asemenea celorlalte piese de mobilier este deasemenea din lems de cires. Imi pare rau pentru ciresii care au trebuit taiati, dar, asta e.
Ajung destul de repede jos si o ajut pe mama sa puna masa. Dupa cam cinci minute apare tata si luam masa. Am avut o scurta conversatie despre misiunea care ne-a dat-o Tsunade-sama si le-am zis ca nu stiu exact cand vin acasa asa ca mi-au apus sa am grija. Dupa ce am terminat de mancat am iesit la o plimbare sa-mi "racoresc" putin mintea. M-am plimbat pe strada pana am ajuns la patecuta care ducea la fluviu si m-am indreptat incolo. Spre surprinderea mea m-am intalnit cu Hinata, care, se pare ca privea stelele. Ma sptrecor incet si o sperii destul incat sa strige un "Aaaa!" cam isteric.
-Ce m-ai speriat, Sakura! Era sa fac stop cardiac, spune aceasta respirand greu.
-Scuze, scuze. Nu am vrut sa te sperii asa tare. Dar tu ce faceai aici?
-Pai ma uitam la stele si am auzit o melodie asa frumoasa, dar cand ai venit tu s-a oprit. Zici ca ar fi cantat un inger.
-Hei! Si eu am auzit o melodie intr-o seara. Era asa de relaxanta, dar cand am vrut sa vad sine canta, s-a oprit si nu am vazut pe nimeni.
Dupa ce mai discutam putin pe tema asta, cadeam amandoua deacord sa mergem spre casa. Am avut un drum linistit pana acasa si nu a durat mai mult de 10-15 minute. Am observat ca mama si tata deja s-au pus la culcare si nu am vrut sa-i deranjez, asa ca m-am dus direct in camera. Dupa ce am facut un dus m-am schimbat in pisamale si m-am culcat.


Naruto:

In sfarsit am terminat antrenamentul. Acum ma indrept spre casa. E cam intuneric, dar stelele cunt uimitoare asa ca ma opresc putin pe o banca si ma uit putin la ele.Am vazut o stea cazatoare si mi-am dorit ca misiunea de maine sa fie mai interesanta. As vrea sa mi se indeplinasca dorinta asa de tare!
-Ar fi timpul sa merg spre casa, spun asta cu voce tare si ma ridic de pe banca, oarecum lenes.
Pe drum nu am vazut numai cateva lumini aprinse. Se pare ca e destul de tarziu. Si eu trebuie sa ma trezesc devreme maine... Cand ajung acasa sigur o sa mananc o partie de ramen ca sa ma mai inveselesc.
Lasandu-ma purtat de ganduri nu observ ca deja am ajuns. Deschid usa, ma descalt repede si ma grabesc spre dulap ca sa iau niste ramen instant. Deschid usa dulapului si...Nuuu! Nu mai e nimic in el. Ce o sa ma fac pana maine? Acum ca nu mai am ramen ma simt atat de trist, suparat si mi-e atat de somn. Ma bag in pat, nu inainte sa-mi setez ceasul sa sune si adorm visand ramen si mai mult ramen.


Sasuke:

Dimineata a venit mai repede decat ma asteptam. Ma imbrac repede in hainele mele obisnuite si ies din casa, indreptandu-ma spre turnul hokage-ului. Pe drum ma intalnesc cu Sakura si Naruto. Drumul a fost destul de linistit, auzindu-se doar stomacul lui Naruto care plangea dupa niste ramen. Ma mira ca Sakura nu a comentat putin despre asta, dar e mai bine asa.
Am ajuns in fata usii care duce la camera hokage-ului. Cand intram inauntru am fost destul de surprinsi sa vedem o fata foarte frumoasa cu parul negru si cu ochii rosii.
Cam ciudat dar nu pare ca nu ar fi naturali. Are niste haine scumpe, deci ori este aici sa plateacsa o misiune ori ii cere banii lui Tsunade. Sirul gandurilor imi este intrerupt de vocea fetei care era destul de rece dar totusi foarte placuta.
-Si trebuie sa calatoresc cu astia patru pana acsa? Cred ca nici mie nu mi-ar tine piept.
-Nu va faceti griji, domnisoara Sayuri. Sunt niste ninja foarte buni si am incredere ca vor fi la nivelul asteptarilor, spune Tsunade zambind fortat. Pana la urma cine mai e si fata asta si ce vrea sa spuna prin "calatoresc cu ei"?
-Tsunade-sama, cine este ea? intreaba Sakura inainte sa apuc eu.
-Michiko Sayuri. Sunt una din fetele regelui de pe insula Hokkaido, cel mai important regat pentru toata lumea ninja.
-Cum adica? spune Naruto confuz ca de obicei.
-Indraznesti sa contesti faptul ca fara metalul pe care il exportam nu puteti face suficiente arme? spune fata din nou rece uitandu-se urat la Naruto.
-Ce? Nu! Doar ca eu nu am auzit de insula asta si...Dar nu a apucat sa termine ca Tsunade l-a intrerupt si ne-a spus ca va trebui sa o excortam pe domnisoara asta pana pe insula sau regatul sau.
-Ce?! Trebuia sa o luam si pe ea? intreaba Naruto cu o voce cam ciudata, dar Sakura ii da una si de potoleste.
Dupa ce iesim ea ne intreaba care dintre noi va sta cu ea pana ce plecam, ca sa nu fie atacata. Eu ma ofer voluntar sin cauza ca nu prea avem ce face in ziua respectiva. Din nu stiu ce motiv, defapt stiu, Sakura se infurie si se ofera si ea voluntara sa stea cu ea.
-Ma bucur ca sunteti atat de saritori dar o sa iau doar fata cu mine. Va trebui sa mergem sa cumparam ceva haine daca tot suntem aici si nu cred ca un baiat idiot, ca toti ceilalti de altfel, imi va fi de ajutor, si spunand asta se uita urat la mine, Sai si Naruto. Nruto se pregatea sa spuna ceva dar se baga Ino, care vine cu echipa ei dintr-o misiune.
-Nu cred ca frunte-lata va va putea ajuta sa va alegeti ceva, Sayuri-sama. Daca doriti pot sa va ajut eu, spune Ino uiandu-se superior la Sakura.
-Daca o sa vreau sa ma imbrac ca o c***a o sa te contactez. Pana atunci o sa stau cu persoane mai decente si mai destepte, cum ar fi ea, spune bruneta, de data asta cu o voce vesela si chiar agreabila. Sa mergem! mai adauga ea dupa aceea.
Ino aproape ca exploda de nervi si Naruto aproape exploda de ras. Noi ceilalt am chicotit putin dar ne-am calmat rapir, cand s-a intors Ino spre noi. Dupa cateva minute de taclale noi am plecat sa ne pregatim de misiune, urmand sa ne intalnim in fata portii principale. Sper sa nu fie prea grea misiunea, pentru ca azi sunt cam bleg si nu prea am chef de multa miscare.



Melodia pe care au auzit-o Sakura, Hinata si Sasuke: https://www.youtube.com/watch?v=NENzpgFW498&feature=g-like&context=G2c2ce5bALTp3alQAMAA

Asa arata Michiko Sayuri: http://tinypic.com/view.php?pic=2quqhci&s=5

Imi pare extrem de rau ca nu ti-am comentat pana acum doar ca nu am prea avut timp. Ficul e foarte interesant si chiar imi place. Numele fetei e chiat fain si as vrea sa imi dai si mie siteu de unde lai luat, daca vrei. Pai, astept capitolul urmator si promit ca il voi comenta.