"Dragostea dinaintea razboiului"

Hinata:

Ajutor!Nu ma aude nimeni,nimic.Stau inchisa de cateva ore,intr-o incapere slab luminata.Incerc sa scap,dar parca mainile imi sunt legate de neste lanturi invizibile,care se strang din ce in ce mai tare,cand vrei sa le rupi.Acum,in timp ce obraji erau scaldati in lacrimi,ma gandeam,ca eram cea mai usoara prada pentru Sasuke.Dar,sacaitoarea intrebare,nu imi dadea pace:"De ce eu?"
Mai incerc odata sa ma eliberez,dar degeaba,nu eram indeajuns de puternica,plus ca lanturile imi provocau dureri cumplite.
Dar,o mana rece si alba,imi atinge capul,mangaiindu-l.
-Ia uite!Micuta kunoichi,prada unui Uchiha,rade o voce feminina.
-Sayuri?!imi indrept eu privirea.La-lasama...plang eu si mai tare.
-Aaa,acum nu te mai crezi tare,nu?
-Lasa-ma!tip eu,nervoasa.
-Fi atenta,ranjeste aceasta,am un targ interesant pentru tine...
-Nu am nevoie de nimic din partea ta!
-Zau,ca eu cred ca iti va fi de mare folos!
-...
-Daca vrei sa te ajut sa scapi de aici,trebuie sa-mi incredintezi puterea ta.
-Niciodata!
-Atunci,se pare ca ai ales calea cea grea!
Spunand acestea,bruneta vrea sa imi infiga o katana in piept,dar este oprita de o alta,din dreapta mea.
-Sayuri...se aude o voce rece,ti-am zis,daca mai incerci asta macar o data,nu ti pot garanta ca vei mai vedea ziua de maine!il observ eu pe brunet.
Fata nu-l asculta,si mai loveste odata cu sabia,dar sunt luata la timp de baiat.
Acesta,fara ca macar sa o avertizeze,o loveste cu katana peste umar,din rana tasnind sange.
Tanara,cade in genunchi,tremurand de nervi,si de durere.Dupa cateva clipe de injurat in soapta si indurat,iese din incapere.
-Iar tu,vi cu mine!Si de data asta fara smecheri!tipa baiatul,si ma ia pe sus.
Ajungem intr-o alta camera,in mijlocul careia se afla un pat de doua persoane.
Ma inpinge pe acesta,si se urca peste.Imi descheie rapid rochia,si incearca sa mi-o dea jos,dar...reusesc sa-l imobilizez o clipa,si sa cobor din pat.
-Vrei sa te joci din nou?ranjeste acesta.
Incerc sa fug din camera,dar acesta ma pride,si ma tranteste pe podea.Il lovesc peste fata,acesta izbindu-se de perete.Fug din nou,si ies din camera.In fata mea,isi face aparitia Sayuri,cu umarul bandajat.Isi intinde sabia la gatul meu,oprindu-ma:
-In sfarsit am ocazia sa te ucid!
-Nu daca o fac eu inaintea ta!spun eu,parca revenindu-mi increderea.
-Se pare ca ai devenit iarasi obraznica.
Aceasta ma ataca cu o tehnica paralizanta,dar reusesc sa ma apar de fiecare miscare.
Nu dupa mult timp,din spate apare Sasuke,urmat de inca zece infractori.
Sayuri le face semn sa se opreasca,si ii spune baiatului:
-Te rog,ne-a facut destule probleme,lasama sa o ucid!
Acesta,aproba din cap,si ramane pe loc,la fel si ceilalti.
Pana acum vroia sa ma inchida pentru a ma folosi cand vrea,iar acum,sa ma ucida.
Dar bruneta nu sta pe ganduri ca mine,si ma ataca din nou cu Katana.
Imi atinge usor obrazul,doua picaturi de sange prelingandu-se intr-o fractiune de secunda.
-Tar*a idioa*a,treci in coace!tipa aceasta.
Intr-un moment de neatentie din partea ei,reusesc sa-i iau sabia,incoltind-o la perete.
-Te rog,crutam...dar nu mai spune nimic,deoarece sabia ii strapunge gatul,cazand pe podeaua rece.
Sasuke vrea sa ma atace,dar cineva sparge usa de la intrarea in cladire.
-Sasuke,acum nu mai scapi!zambesc eu,la vederea lui Naruto,si a incor o suta de ninja ai Konohai si ai satului Nisipului.
Pot spune,ca o lupta in adevaratul sens incepe.
Dar,Ino ma ia,si-mi spune ca trebuie sa ma vindece,asa ca incercam sa ne ascundem intr-un loc mai retras.Il lu-am si pe Shino,care va sta de paza.
Las in urma,o panorama ingrozitoare:desi lupta nu incepuse de mult timp,zeci de corpuri fara suflare,stateau intinse pe jos.

Hinata:

Stateam impreuna cu Ino intr-o incapere mai indepartata de campul de lupta.Totusi,si la distanta la care ne aflam,strigatele si gemetele celor rapusi in lupta,se izbeau de pereti cladiri,creind ecouri.Stiam ca dupa aceasta lupta nimic nu o sa mai fie la fel.Stiam ca multi prieteni de ai mei,poate chiar si eu,ne era sortit sa murim in aceasta batalie.Acum,tot ce-mi doream,era ca Ino sa ma vindece mai repede,ca sa pot fugi,sa-i ajut pe prieteni mei.
-Ino,cred ca ar trebuii sa te grabesti putin!il audem noi pe Shino.Se pare ca cineva ne-a gasit ascunzatoarea.
Blonda foloseste mai multa chakra,si reuseste in putin timp sa ma vindece de leziunile capatate in timpul rapiri mele.
Ma ridic,si fara sa iau in seama micile dureripe care le mai aveam,o privesc fix in ochi pe Ino,si ii spun serioasa:
-Acum,sa mergem sa-i ajutam!
-Dar Hinata,inca mai ai mici...dar i-o tai,tragando de mana,dupa mine.Aceasta nu se impotriveste.Ajungem in locul unde Shino se lupta cu un ninja,sau mai bine zis omorase unul.Din priviri intelege ce am de gand,asa ca ne urmeaza.
In timp ce alergam pe holurile mai mult daramate,ma gandeam la toate victimele,si toate famililor acestora,cata suferinta va bantui satul nostru.Gandeam ca Konoha va fi distrusa de atata doliu,dar,mereu pentru pace,exista un pret...mai scump sau mai putin.
In cateva clipe,ne aflam in fata unei scene groaznice,parca scoasa dintr-un film cu apocalipsa.
Acum,nu zeci,nu sute,ci mii,mii de oameni fara viata,erau azvarliti prin incapere.Desi probabil pe majoritatea nici macar nu-i cunoscusem,simt cum doua lacrimi de tristete se preling pe fata mea,in timp ce corpul meu nu se mai oprea din tremurat.Din fericire,multi dintre oameni lui Sasuke erau morti,defapt toti,cu exceptia lui,care lupta cu mai toti shinobi din satul nostru.Naruto conducea,urmat inca de vreo doi ninja cu experienta mai multa.Brusc,reunindu-ne cu toti in acelasi loc,imi aduc aminte de vremurile bune.O idee licarea in capul meu.O trag pe Ino langa mine,si ii soptesc ceva la ureche.Aceasta se uita putin confuza la mine,dar aproba din cap,si face ce i-am spus.
In cateva clipe,in fata mea se aflau Ino,Shino,Shikamaru,Lee,Sai,Sakura,Kiba si Akamaru,care se uitau obositi de la lupta,dar si nelamuriti la mine.
-S-a intamplat ceva,Hinata-sama?se sperie Lee.
Dupa ce le desclusesc si lor planul,toti sunt de acord,dar Lee,cu o voce trista,ma intreaba:
-Neji,si Tenten nu sunt...atunci,mi-am adus aminte de lucrul oribil pe care il facusem.Oare Neji mai traia,oare chiar am fost in stare sa-mi omor un prieten?

Tenten:

Noapte,intuneric,tristete si frica...asa este si poate fi descrisa Konoha,in aceste momente critice.Tot satul asteapta vesti de la ninja plecati cu Naruto,in speranta de al ucide pe Uchiha.
Sunt responsabila cu forta armata a satului.Naruto mi-a spus inainte de a pleca,sa-l pun pe Neji la conducere pana vine el.
Usor de spus,greu de facut!De jumatate de cateva zile incerc sa dau de acesta,dar nimic.L-am cautat in orice loc din sat,si nimic.Apoi,mi-am adus aminte de ultima misiune ANBU a sa,cand a trebuit sa o apere pe Hinata.Asta rezulta cateva banuieli.Stiam ca Hinata a iesit din sat,iar Neji nu ar fi lasato sa faca asa ceva fara sa faca nimic.Daca a patit ceva?Din putinele persoane cu care Neji se intelegea mai bine,eu eram singura care stiam cu ce se ocupa acesta.Ma indrept catre 'camera fara iesire'.Cand ajung in dreptul casei,sau a ce a mai ramas din ea,mai sa imi sara inima din piept.Ce forta si chakra poate stapani Hinata?Pereti,usa,geamurile,tot era daramat.Stiam ca din aceasta camera,singura metoda de a iesi,era cu ninjutsul special creat de Anko-sensei,creatoarea acestei cladiri.
Pasesc incet printre daramaturi,si de sub un zid prabusit,observ o mana de om.Fug rapid catre aceasta,si trag trupul afara.Din nefericire,persoana decedase,probabil cu cateva zile in urmea.Tot asa am mai gasit inca una,iar ambele murisara din cauza unei taieturi in zona gatului,si fracturi grave in zona capului.Asez cadavrele intr-un loc mai sigur,si mai caut printre daramaturi,in speranta ca voi gasii supravietuitori.
Ma apropri incet,cu pasi marunti,cand observ un tanar,cu chipul cunoscut.Parul il da de asemenea de gol.Ma aplec,si ii dau incet masca de pe fata.Nu...nu este posibil...nu imi venea ochilor...Neji murise!
Imi pun capul pe pieptul lui,si incep sa plang in hohote.Tot acest timp,in care ne-am cunoscut,ne-am avut bine,eu am avut o gramada de sanse sa-i spu,dar...acum nu va mai afla,ca il...iubesc...
Stand asa acolo,tresar,cand simt o bubuitura din pieptul acestuia.Sar fericita,tinandu-l intre maini.Cu ochii in lacrimi,reusesc sa spun cateva cuvinte:
-Neji,traiesti!
Acesta este parca readus la viata,din cauza unei lacrimi de ale mele,care ii curge lin pe fata.Se uita putin in jur,si ma observa pe mine,stand deasupra lui,cu ochii plini de lacrimi.
-Tenten...reuseste acesta sa sopteasaca.Se sprijina de un perete,si isi priveste pentru cateva clipe coechipieri decedati.Se uita putin la mine,si-mi spune:
-Tenten,eu trebuie sa merg sa-i ajut cu razboiul...
-Neji,nu poti.Ai inca rani deschise,iar Hokage-sama a spus ca tu ii vei tine locul...
-Tenten,am incredere in tine...
-Dar eu nu pot sa condu...dar,simtind mainile lui care ma cuprind de talie,amutesc.Acum,ochii nostri se priveau intens.Isi aproprie buzele de ale mele,si ma cuprinde intrun sarut dulce si plin de speranta.Dupa ce se desparte din acesta,ma mai priveste o data,spunandu-mi "-Ne vom revedea incurand"si dispare...

Hinata:

Inima imi bate cu putere.Simt cum adrenalina creste in mine.Stiam ca cea ce urmam sa fac,putea avea rezultate chiar fatale.Dar,tot ce mai conta in acest moment,era sa-i apar pe cei dragi.Chiar daca ne puneam vietile in pericol,muream cu onoarea de a ne apara satul.Totusi,gandul ca am putut sa-i fac asa ceva lui Neji,imi manca sufletul.
Imi doream cu adevarat sa traiasca,dar eram constienta de ce facusem,asa ca pe dinafara incercam sa par ca nu imi pasa.Insa,pe din nauntru,urlam si plangeam cu lacrimi amare.
Totul incepe sa para o iluzie,cand toti ne aflam in spatele lui Naruto,care era plin de rani.
-Ce faci aici?tipa acesta.
-Am venit sa te ajutam.Ii raspund eu scurt si hotarat.
-Nu,aceasta lupta trebuia de mult sa ara loc,si este numai intre mine si Sasuke.
-Te vom ajuta ca vrei sau nu!ma sustine Sakura.
-Var rog,nu pot sa va sacrific vietile,daca voi sunteti cei pe care vreau sa-i apar...
-Naruto,toti suntem indeajuns de puternici ca sa te ajutam!sare si Kiba.
-...blondul vru sa raspunda,dar Sasuke il ataca cu katana,care ii trece fix pe langa gat.Din senin,o sabie mai mica,o contraataca,impingandul la vreo 20 de metri distanta.Cand observ fata salvatorului,nici nustiam ce sa fac:sa plang,ori sa ma bucur?Era Neji!
-Neji!tip eu fericita.
Acesta imi face un semn ca nu mai este timp de stat,si trebuie sa creem un plan rapid.
-Shikamaru...spun toti,privirea inca findu-mi atintita la Neji.
Dar,la scurt timp,in incapere isi face aparitia Tenten,cu ajutorul unei tehnici de teleportare.
Neji se uita cu o privire schimbata si mult mai calda la aceasta,cu o tenta de uimire la satena.
-Nici o grija,l-am pus pe cel mai bun sa conduca satul in lipsa Hokageului!spune ea,uitandu-se la noi.

~Fleshback~Tenten:

Inca mai sunt printre aceste ruine,gandindu-ma la ce sa intamplat cu cateva clipe in urma.Cel de adinauri...chiar a fost Neji?Coechipierul meu rece si aspru,Neji?Din totdeauna am simtit ceva pentru el,dar...si el pentru mine?
Cateva picaturi de apa,ma fac sa ma ridic de pe pamantul inghetat.O iau la fuga catre turnul Hokageului,ca sa anunt schmbarea.Dar,ceva ma face sa simt ca nu e alegera potrivita.Pur si simplu,nu cred ca locul meu este aici,ca sa conduc satul in acest interval.Nu,nu pot.Trebuie sa-mi ajut satul chiar in zona de lupta.
Dar pe cine pot gasi sa imi ia locul?Atunci,prin cap imi fulgera un nume.
Schimb rapid drumul,si o iau catre resedinta Sarutobi.Cand observ ca ma aflu in fata acesteia,bat la usa rapid.Un tanar de 17 ani imi deschide usa.Imbracat in hainele de baza Konoha,formate din vesta anti-glont,pantaloni negri si pantofi ninja,Konohamaru nu mai parea acelasi copil care se ciondanea cu Hokagele,de acum cativa ani.
-Tenten-san,ce s-a intamplat?
-Nu am timp sa-ti spun tot,ii raspund eu printre gafaieli.Pe scurt,preiei conducerea satului pana la sosirea lui Naruto-sama!
Cateva clipe,tacerea cuprinde incaperea in care ne aflam.Un strigat de fericire 'explodeaza' din gura baiatului:
-Stiam eu,Naruto,ti-am zis ca o sa ajung si eu conducatorul acestui sat!
Fara sa mai spun nimic,ma teleportez din camera,cu o incredere profunda in alegerea mea...

~End of Fleshback~

Hinata:

Raman uimita la vederea fetei,dar aparitia este spre binele nostru.Dupa ce ne privim toti in ochii unui altuia,strigam apropriandun-e de Naruto:
-Konoha 11 s-a intors!
Baiatul zambeste,si,ultimele cuvinte dinaintea atacului,i-le incredinteaza lui Sasuke,printrun ton linistit:
-Daca veneai cu mine inapoi in sat,nu se ajungea aici...urmatorul nostru pas,a fost marea lovitura,care s-a dovedit fatala ultimului Uchiha.

Doua zile mai tarziu:

Dimineata isi face aparitia ca intotdeauna asupra Konohai.Dar,de aceasta data,cu nori plini de stropi de ploaie inghetati.Tristetea si melancolia pe care o prevenisem,chiar se abatea asupra satului.Azi era ziua pe care o proclamase Naruto-sama,pentru toate decesele in schimbul paci.Toti eram in doliu.Pana si cerul plange necontenit.Imi iau o rochie neagra ninja pentru inmormantare,si impreuna cu Kiba si Shino,ne indreptam in liniste catre locul unde vom avea cateva momente de reculegere.Baieti erau la fel de tristi,inclusiv Akamaru.Kiba isi pierdu-se mama,Tsume,in lupta,chiar in fata sa.Iar Shino a trebuit sa faca o alegere intre un coechipier si salvarea satului:Lee.
Tot in liniste,ajungem si in centrul satului,plina de ninja,si oameni,care mai decare tristi.Naruto impreuna cu Konoha 11,deaoarece si noi ne alaturam lui,stam pe altarul urias,in jurul caruia sunt ingropati toti fosti nostri camarazi.Din pacate,aproape toti ninja cu experienta,mai exact cei de varsta cu parinti nostri,si-au pierdut viata.Ii puteam observa pe Ino,Shikamaru,si multi alti in aceasta situatie.Deoarece am reusit sa-l ucidem pe Sasuke,toate Natiunile Shinobi Aliate ne-au trimis pareri de rau si doliu pentru cei pierduti.Dar,Kazekagele si sotia sa Matsuri,impreuna cu Temari,Kankaru,si inca cativa,au ajuns la inmormantari.Naruto a tinut ca Sasuke sa fie inmormantat,deoarece,pana la urma a fost si un ninja din satul Frunzei,asa ca merita respectul de a se odihni in pace aici.
Nici echipa lui Neji nu era mai fericita.Tenten era foarte trista,iar Neji suferea in tacere.Si Gay-sensei esra trist de pierderea unuia dintre elevi la care a tinut cel mai mult.
Naruto inca regreta de cea ce a facut,dar stia ca asta a fost singura solutie pentru a readuce pacea in lumea shinobi.Sakura ii era aproape,suferind la fel de mult ca noi ceilalti.
Totusi,prin aceasta oportunitate,multi si-au deschis ochii,si au aflat ce-i iubirea cu adevarat.Shikamaru era cu Temari,Neji cu Tenten,Naruto cu Sakura,iar eu cu Kiba.
Stiam ca acest razboi ne va schimba viata,dar,nu nu numai in rau:acum,suntem mult mai uniti,si vigilenti la orice atac.Trebuie sa constientizam ca deja sutem maturi,si incurand,o alta generatie pe ccare acum o atrenam,ne va lu-a locul,si o alta ei.
In tot acest timp,toti am primit lecti importante de la viata:ce-i prietenia,cum este sa poti purta increderea in cineva,ce si cum poti ura,sentimentul de frica,sentimentul de siguranta,tristetea se fericirea,dar nu ulimul,iubirea...

~Sfarsit~